Hiperdonția – ce este, când apare, care sunt cauzele sale și cum se poate trata?
Hiperdonția sau dinții supranumerari este o anomalie stomatologică manifestată, după cum îi spune și numele, prin apariția unui număr mai mare de dinți pe maxilar (dinți suplimentari), față de numărul fiziologic normal. Hiperdonția poate apărea la orice vârstă, însă este cel mai frecvent întâlnită în copilărie.
În această perioadă, dinții suplimentari pot să erupă odată cu dinții de lapte sau pot împiedica erupția normală a dinților permanenți, fiind adesea descoperiți în urma unor radiografii efectuate pentru întârzieri de erupție sau înghesuiri dentare. La vârsta adultă, hiperdonția este mai rar diagnosticată, deoarece dinții supranumerari sunt de obicei incluși și asimptomatici, fiind descoperiți întâmplător la examinări radiologice.
Cercetătorii estimează că între 1% și 4% din populație prezintă hiperdonție, bărbații fiind afectați de două ori mai frecvent decât femeile. Această anomalie poate genera numeroase probleme în funcție de numărul, poziția și erupția dinților suplimentari. De aceea, evaluarea clinică, realizată de către medicul stomatolog, este foarte importantă pentru a stabili gradul de risc cauzat de această anomalie.
Află totul despre hiperdonție:
- Ce este hiperdonția și cum se manifestă?
- Simptomele hiperdonției
- Care sunt cauzele apariției dinților supranumerari?
- Factori de risc pentru hiperdonție
- Ce probleme poate cauza hiperdonția?
- Cum se diagnostichează dinții supranumerari?
- Tratamentul hiperdonției
- Întrebări și răspunsuri frecvente legate de hiperdonție
Ce este hiperdonția și cum se manifestă?
Hiperdonția apare atunci când unul sau mai mulți dinți suplimentari se dezvoltă în cavitatea orală, de obicei în afara arcadei dentare. Acești dinți suplimentari se numesc și dinți supranumerari, putând erupe ca dinți de lapte sau ca dinți permanenți. Orice persoană care are mai mult de 20 de dinți de lapte sau mai mult de 32 de dinți permanenți este considerată a avea hiperdonție.
Dinții suplimentari pot erupe oriunde pe arcada dentară (superioară sau inferioară), dar cel mai frecvent apar ca incisivi permanenți, anteriori (frontali), maxilari (superiori). Acești dinți suplimentari se numesc meziodens și erup adesea pe palatul dur, între primii doi dinți frontali. În funcție de locația lor în cavitatea orală, dinții supranumerari mai pot fi:
- Distodens/distomolar (al doilea cel mai întâlnit tip de dinte supranumerar) – este vorba de molarul patru suplimentar, care se prezintă adesea ca un dinte de minte în plus.
- Dinte natal – este un dinte suplimentar care apare la naștere sau la scurt timp după aceea.
- Paramolar – un molar suplimentar care poate erupe bucal (între obraz și gingie) sau palatin (spre partea superioară, dură a gurii) față de molarii existenți.
- Peridens – un dinte suplimentar care erupe în afara liniei mediane a arcadei dentare.
Deși în cele mai multe cazuri apare doar un singur dinte suplimentar, uneori, pot erupe doi sau mai mulți dinți în plus.
Simptomele hiperdonției
Erupția unui dinte suplimentar nu este dureroasă și nu cauzează imediat simptome sau efecte supărătoare. Însă, atunci când un dinte în plus pune prea multă presiune pe gingii sau maxilare, pot apărea simptome precum: durere, edem, sensibilitate, supraaglomerare și chiar infecție.
Care sunt cauzele apariției dinților supranumerari?
Cauzele apariției dinților suplimentari nu sunt încă pe deplin elucidate, însă există câteva teorii care ar putea explica apariția acestora:
Teoria atavică – conform acestei teorii, persoanele cu dinți supranumerari prezintă o trăsătură genetică ancestrală (dintele atavic), venită pe linie evolutivă, atunci când strămoșii aveau o altă formulă dentară, cu mai mulți dinți, cu 3 incisivi în loc de 2, 4 premolari în loc de 2 și 3 molari.
Teoria hiperactivității lamei dentare – Osteoblastele sunt celule responsabile cu formarea și dezvoltarea oaselor, inclusiv a lamei dentare. Conform acestei teorii, osteoblastele din cavitatea orală prezintă o activitate crescută în anumite zone, putând duce astfel la anomalii dentare, cum sunt dinții supranumerari.
Teoria mugurilor adamantini multipli – Dinții se formează dintr-o multitudine de muguri dentari, care după naștere se atrofiază. Conform acestei ipoteze, unii muguri încă activi mai pot genera dinți și după naștere, aceștia fiind supranumerici.
Factori de risc pentru hiperdonție
Unele probleme de sănătate pot fi de asemenea, asociate cu hiperdonția, această anomalie fiind mai frecventă la persoanele cu:
- Sindromul Gardner
- Sindromul Down
- Cheiloschizis (buză de iepure)
- Cheilo-palato-schizis (despicătura vălului palatin)
- Sindromul Ehlers-Danlos
- Boala Fabry
Este important de subliniat faptul că deși aceste afecțiuni sunt considerate factori de risc pentru hiperdonție, dinții supranumerari pot erupe la pacienții care nu prezintă antecedente pentru aceste probleme medicale grave.
Ce complicații poate cauza hiperdonția?
Hiperdonția nu provoacă întotdeauna complicații, însă poate cauza diferite probleme dentare și funcționale, în special atunci când dinții supranumerari interferează cu erupția normală a dinților permanenți. Printre efectele negative pe care le prezintă, se numără:
- Întârzierea sau blocarea erupției dentare
- Malpoziții dentare și înghesuirile dentare
- Dificultăți de masticație sau tulburări de vorbire
- Disconfort în cavitatea orală
- Durere sau sensibilitate dentară
- Estetică dentară precară
- Probleme de menținere a sănătății orale optime
În plus, hiperdonția poate favoriza apariția cariilor și a bolilor parodontale, deoarece zonele greu accesibile pentru igienizare favorizează apariția plăcii bacteriene. Dinții supranumerari incluși pot fi asociați cu chisturi dentare, resorbții ale rădăcinilor dinților adiacenți, infecții sau dureri.
Cum se diagnostichează dinții supranumerari?
De cele mai multe ori, hiperdonția este depistată în urma unui examen clinic în cabinetul stomatologic. Medicul evaluează starea sănătății dinților, gingiilor și arcadelor dentare, putând observa un dinte care erupe într-o poziție neobișnuită. Se pot realiza radiografii dentare panoramice, retro-alveolare sau ocluzale pentru a detecta cu precizie poziția și forma dinților în plus.
Tratamentul hiperdonției
Este important de precizat faptul că există situații când hiperdonția nu are nevoie de tratament. Acest lucru este valabil mai ales atunci când dinții supranumerari sunt incluși, asimptomatici, nu afectează erupția sau poziția dinților permanenți și nu provoacă probleme funcționale, estetice sau patologice.
Însă, un dinte supranumerar poate deveni în timp problematic. Atunci când se întâmplă acest lucru, înseamnă că este nevoie de un plan de tratament ce ține cont de specificul fiecărui caz. Tratamentul constă de obicei, în extracția dintelui sau a dinților suplimentari. Există și cazuri când un dinte în plus se poate încadra armonios în arcada dentară (fără să preseze pe ceilalți dinți), nefiind nevoie decât de tratament ortodontic.
Întrebări și răspunsuri
1. Hiperdonția este o problemă gravă de sănătate?
Nu, dinții supranumerari nu sunt un pericol pentru sănătate, multe persoane ce prezintă această condiție neavând nevoie de tratament. Cu toate acestea, hiperdonția poate crește riscul apariției unor probleme dentare sau gingivale. De aceea, în timpul vizitelor regulate la stomatolog se pot depista din timp posibile complicații ce interferează cu sănătatea sau funcția orală.
2. Când trebuie să mă prezint la medic?
Dacă știi că ai dinți supranumerari și încep să cauzeze probleme dentare sau funcționale, înseamnă că trebuie să mergi la un consult de specialitate. Orice înghesuire dentară apărută brusc, durere sau modificări ale poziției dinților, pot fi semne de hiperdonție.
Chiar și în lipsa simptomelor, hiperdonția poate fi descoperită la controalele de rutină sau la radiografii panoramice, evaluarea stomatologică fiind importantă pentru a decide dacă este necesar tratament sau doar monitorizare. Controlul la dentist pentru copii este recomandat cât mai devreme, mai ales dacă un dinte permanent întârzie să erupă, apar spații sau înghesuiri neobișnuite ori se observă un dinte în plus.
3. Cum se poate preveni hiperdonția?
Din păcate hiperdonția nu se poate preveni, aceasta având cauze complexe, genetice și fiziologice. Detecția timpurie a acestei anomalii este importantă pentru că poate preveni posibilele complicații.
Concluzie
Hiperdonția sau dinții supranumerari este o anomalie dentară destul de rară, care poate cauza atât la copii, cât și la adulți probleme stomatologice, funcționale sau estetice. Diagnosticarea precoce și monitorizarea atentă, mai ales în copilărie, sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și pentru alegerea celei mai potrivite conduite terapeutice.
