Adiția de os (augmentarea osoasă) este o procedură chirurgicală prin care medicul reconstituie volumul osos insuficient în zona maxilară sau mandibulară, pentru a crea condițiile necesare inserării unui implant dentar stabil. Fără un suport osos adecvat în înălțime, lățime și densitate, un implant nu poate fi inserat în siguranță sau nu va rezista pe termen lung.
La Deos Dental, procedurile de augmentare osoasă sunt realizate asistat de laser Er:YAG și, acolo unde este indicat, cu aplicare de PRF (fibrină bogată în plachete) din sângele propriu al pacientului. Clinica oferă aceste tratamente în cabinetele din București (Str. Speranței 20, zona Universitate) și Cluj-Napoca (Str. Henri Barbusse 59-61).
Osul alveolar — osul care susține rădăcinile dinților — se menține în volum și densitate atâta timp cât este stimulat funcțional de rădăcinile dinților sau de implanturi. Odată cu pierderea unui dinte, procesul de resorbție osoasă debutează imediat și progresează în timp: studiile arată că aproximativ 25% din lățimea osului se pierde în primul an de la extracție, iar reducerea continuă mai lent în anii următori.
Principalele cauze ale pierderii osoase relevante clinic sunt: pierderea dinților fără înlocuire imediată prin implant, boala parodontală avansată cu distrucție osoasă periradiculară, purtarea îndelungată a protezelor mobile totale sau parțiale (care nu stimulează osul subiacent), traumatismele dentare cu pierdere de dinți și os, infecțiile periapicale cronice nerezolvate și pierderea osoasă post-extracție în contextul periimplantitei.
Consecința practică este că un pacient care și-a pierdut dinții cu mai mulți ani în urmă și nu a beneficiat de implanturi are frecvent un volum osos insuficient pentru inserarea directă a implanturilor — și are nevoie de o etapă de reconstrucție osoasă înainte sau simultan cu inserarea implanturilor.
Necesitatea augmentării osoase se stabilește exclusiv prin evaluare radiologică — de obicei tomografie volumetrică 3D (CBCT), care oferă măsurători precise ale volumului osos disponibil în toate cele trei dimensiuni. Radiografia panoramică poate sugera o problemă, dar nu este suficientă pentru planificarea chirurgicală.
Indicațiile frecvente includ: înălțime osoasă sub 8-10 mm în zona implantului planificat (sub pragul minim pentru implanturi standard), lățime osoasă sub 5-6 mm (insuficientă pentru a înconjura implantul cu un strat osos minim de 1,5-2 mm pe fiecare parte), defecte osoase după extracții complicate sau infecții, pierdere osoasă în context parodontal care trebuie corectată înainte de implantare, și pneumatizarea sinusului maxilar care reduce înălțimea osoasă disponibil în zona posterioară a maxilarului superior.
Alegerea materialului de grefă depinde de tipul defectului, de volumul necesar, de considerațiile individuale ale pacientului și de preferința chirurgicală bazată pe experiența clinică. Toate tipurile de materiale utilizate în clinică sunt certificate, sterilizate și testate pentru biocompatibilitate.
presupune prelevarea de os din propriul organism al pacientului — de obicei din zone intraoral apropiate (ramul mandibular, simfiza mentonieră, tuberozitatea maxilară) sau, pentru volume mari, extraoral (creasta iliacă). Este materialul cu cel mai mare potențial osteogenic, deoarece conține celule osteoblastice vii și factori de creștere endogeni. Dezavantajul principal este necesitatea unui al doilea câmp chirurgical pentru prelevare.
provine de la donatori umani, procesat, sterilizat și stocat în bănci de țesuturi acreditate. Osul este demineralizat sau liofilizat, elimninând celulele vii dar păstrând matricea de colagen și unii factori de creștere (DFDBA — os alogen demineralizat congelat uscat). Este o opțiune validă clinic care evită al doilea câmp chirurgical.
folosește cel mai frecvent os bovin (Bio-Oss®) sau porcin, procesat pentru a elimina componentele organice și a păstra arhitectura minerală. Acționează ca o schemă tridimensională în care osul propriu al pacientului crește și se integrează treptat. Are o rată de resorbție lentă, ceea ce este avantajos pentru menținerea volumului pe termen lung. Este unul dintre cele mai studiate materiale din chirurgia implantologică.
sunt compuși de fosfat de calciu (hidroxiapatită, fosfat tricalcic beta sau combinații bifazice), care imită compoziția minerală a osului uman. Sunt complet biocompatibile, disponibile în orice cantitate și nu implică riscuri de transmitere de agenți infecțioși. Se prezintă în formă de granule, blocuri sau paste injectabile.
Principiul tehnic al regenerării osoase ghidate (Guided Bone Regeneration — GBR) se bazează pe utilizarea unei membrane de barieră care acoperă materialul de grefă și împiedică migrarea celulelor epiteliale și a țesutului conjunctiv în zona de regenerare, permițând celulelor osteogene să colonizeze defectul. Membranele pot fi resorbabile (colagen, care se degradează biologic în 3-6 luni) sau neresorbabile (titanium-reinforced ePTFE, care necesită o a doua intervenție pentru îndepărtare, dar oferă stabilitate mai mare în defecte mari).
Zona posterioară a maxilarului superior este frecvent problematică pentru implantologie din cauza a doi factori concurenți: după pierderea dinților posteriori superiori, sinusul maxilar tinde să se extindă inferior prin pneumatizare progresivă, reducând înălțimea osoasă disponibilă. Sinus lift-ul este procedura prin care membrana sinusală (membrana Schneider) este elevată cu grijă, creând un spațiu care este umplut cu material de grefă osoasă. Există două variante: tehnica deschisă (Caldwell-Luc modificat), cu acces lateral prin fereastra osoasă, indicată când înălțimea reziduală este sub 4-5 mm; și tehnica închisă (osteotom Summers), care accesează sinusul dinspre creastă prin alveola de implant, indicată când înălțimea reziduală este de 5-8 mm.
Atunci când defectul osos afectează atât lățimea cât și înălțimea crestei, grefare cu un bloc osos solid (autolog sau alogen) fixat cu șuruburi de osteosinteza oferă o reconstrucție tridimensională stabilă. Blocul osos se integrează treptat, iar implantul se inserează, de regulă, la 4-6 luni după grefare.
Când creasta alveolară este îngustă dar are înălțime suficientă, expansiunea crestei permite lărgirea crestei prin secționare longitudinală controlată și expansiune graduală, fără pierdere de os. Tehnica permite, în unele cazuri, inserarea simultană a implantului. Este indicată preferențial la maxilarul superior, unde osul spongios este mai favorabil expandării.
Tehnica de distracție osoasă implică separarea unui fragment osos (osteotomia) și deplasarea sa graduală la distanță de osul de origine cu ajutorul unui dispozitiv de distracție, cu o rată de 0,5-1 mm pe zi. Spațiul creat între fragmentele osoase se umple cu os nou format. Este indicată în defecte verticale mari (mai mult de 5-6 mm), la pacienți tineri cu potențial osteogenic bun.
În cazuri rare în care pierderea osoasă verticală la mandibula posterioară a adus nervul alveolar inferior prea aproape de suprafața crestei, inserarea unui implant standard riscă deteriorarea acestuia (parestezii sau anestezie permanentă a buzei și bărbiei inferioare). Repoziționarea nervului presupune expunerea canalului mandibular, mobilizarea laterală controlată a nervului și inserarea implantului în spațiul creat. Procedura este efectuată rar și numai după o planificare riguroasă pe CBCT, de un chirurg cu experiență specifică.
Laserul Er:YAG intervine în mai multe etape ale procedurii de augmentare osoasă, cu efecte clinice documentate:
01
Înainte de aplicarea materialului de grefă, laserul elimină biofilmul bacterian din zona de intervenție, reducând riscul de infecție care ar putea compromite integrarea grefei.
02
Fibra laser poate înlocui bisturiul clasic pentru incizia gingivală, cu sângerare mai redusă și traumatism mecanic minim, ceea ce contribuie la vindecarea primară a plăgii.
03
Aplicarea laserului la doze subterapeutice (terapia fotobiomodulativă sau LLLT) stimulează activitatea osteoblastică și accelerează vascularizarea zonei grefate. Conform unui studiu publicat în Photomedicine and Laser Surgery (Amid R et al., „Effect of low-level laser therapy on the osseointegration of dental implants: a systematic review.” Photomedicine and Laser Surgery, 2014; 32(9): 486-491. DOI: 10.1089/pho.2014.3716), fotobiomodularea accelerează procesul de osteointegrare și poate îmbunătăți densitatea osului periimplantar în faza de vindecare.
04
Aplicarea laserului după finalizarea procedurii reduce inflamația locală și disconfortul postoperator, contribuind la o recuperare mai confortabilă față de chirurgia exclusiv mecanică.
PRF (Platelet-Rich Fibrin — fibrină bogată în plachete) este un concentrat autolog obținut prin centrifugarea unui volum mic de sânge prelevat de la pacient imediat înainte de procedură. Procesul produce o membrană sau un gel bogat în factori de creștere (PDGF, TGF-β, VEGF, IGF) și în celule stem circulante.
În augmentarea osoasă, PRF este utilizat în două moduri: amestecat cu materialul de grefă particulate pentru a-i îmbunătăți proprietățile biologice și capacitatea de menținere a volumului în alveolă, și sub formă de membrană PRF care acoperă grefa, îndeplinind parțial rolul membranei de barieră și furnizând factori de creștere local.
Conform unui studiu publicat în Clinical Oral Implants Research (Simonpieri A et al., „Simultaneous sinus-lift and implantation using microthreaded implants and leukocyte- and platelet-rich fibrin as sole grafting material: a six-year experience.” Clinical Oral Implants Research, 2011; 22(12): 1277-1286. DOI: 10.1111/j.1600-0501.2010.02098.x), utilizarea PRF ca material adjuvant în sinus lift a produs rezultate clinice și histomorfometrice comparabile cu greffe osoase particulate convenționale, cu avantajul suplimentar al accelerării vindecării gingivale.
01
La consultație, medicul evaluează volumul osos disponibil prin tomografie volumetrică 3D (CBCT). Aceasta oferă secțiuni axiale, coronale și sagitale prin creasta alveolară, cu măsurători exacte ale înălțimii, lățimii și densității osoase, precum și vizualizarea structurilor anatomice de evitat (sinusul maxilar, canalul mandibular, foramenul mentonier). Pe baza CBCT, medicul stabilește ce tehnică de augmentare este indicată, ce material de grefă este potrivit și dacă implantul poate fi inserat simultan cu grefare sau după o perioadă de maturare osoasă.
02
Pacientul primește o explicație detaliată a planului: tehnica aleasă, materialul de grefă, numărul de ședințe, calendarul complet (inclusiv perioada de vindecare înainte de inserarea implantului dacă este cazul), și costul total. Medicul răspunde la toate întrebările înainte ca pacientul să ia o decizie.
03
Imediat înainte de intervenție, se recoltează un volum de sânge venos (10-40 ml, în funcție de caz) care este centrifugat în cabinet pentru obținerea membranelor sau gelului PRF. Această etapă durează aproximativ 12-14 minute și se desfășoară simultan cu pregătirea câmpului operator.
04
Se administrează anestezia locală în zona de intervenție. Pentru proceduri extinse (sinus lift deschis, bloc osos, distracție), anestezia este mai extinsă. Sedarea conștientă (sedare cu protoxid de azot sau sedare intravenoasă) poate fi discutată pentru pacienții cu anxietate marcată.
05
Fibra laser realizează incizia gingivală sau completează incizia cu bisturiul, minimizând traumatismul. Medicul expune creasta alveolară, prepară situl receptor, aplică materialul de grefă (amestecat cu PRF dacă este indicat), acoperă cu membrană de barieră (resorbabilă sau neresorbabilă) și fixează totul cu membrane sau șuruburi de fixare dacă este necesar. Laserul poate fi utilizat pentru decontaminarea finală și biostimulare. Gingia este suturată cu atenție pentru o închidere primară etanșă — esențială pentru protejarea grefei.
06
Pacientul primește un protocol clar: clătiri cu clorhexidină de două ori pe zi pentru 10-14 zile, antiinflamator și analgezic conform prescripției, evitarea fumatului pe toată perioada de vindecare activă (minimum 3-4 săptămâni), dietă moale pentru 1-2 săptămâni, evitarea presiunii mecanice pe zona operată (nu proteze mobile purtate imediat, nu dormit pe partea operată). Medicul comunică numărul de telefon pentru urgențe.
07
Controlul la 7-10 zile pentru evaluarea vindecării gingivale și, dacă s-au folosit suturi neresorbabile, îndepărtarea acestora. Controlul la 6-8 săptămâni pentru aprecierea clinică a vindecării. Evaluarea radiologică (CBCT) la 4-6 luni documentează volumul osos obținut și confirmă că condițiile pentru inserarea implantului sunt îndeplinite.
08
La confirmarea radiologică a maturării osoase satisfăcătoare, se programează inserarea implantului. În cazurile în care implantul a fost inserat simultan cu grefare (protocol simultant), evaluarea se face la 3-4 luni pentru a confirma osteointegrarea înainte de încărcarea protetică.
Deos Dental București
Deos Dental Cluj-Napoca
Adiția de os (augmentarea osoasă) este procedura prin care se reconstituie volumul osos insuficient în zona maxilară sau mandibulară. Un implant dentar trebuie să fie înconjurat de os în toate direcțiile pentru a se integra corect și a rezista pe termen lung. Când acest os lipsește — din cauza pierderii dinților, a bolii parodontale sau a îmbătrânirii fiziologice — augmentarea osoasă creează condițiile necesare pentru un implant stabil.
Necesitatea se stabilește prin tomografie CBCT — singura investigație care oferă măsurători tridimensionale precise ale volumului osos disponibil. Radiografia panoramică poate sugera o problemă, dar nu este suficientă pentru o decizie chirurgicală. La consultație, medicul analizează CBCT și vă comunică clar dacă este necesară augmentarea și ce tehnică este indicată.
Vindecarea gingivală primară are loc în 2-3 săptămâni. Maturarea osoasă necesară înainte de inserarea implantului durează 4-6 luni pentru grefele particulate standard și 5-8 luni pentru blocuri osoase sau sinus lift cu grefare extinsă. Calendarul exact depinde de tehnica folosită, volumul grefei și factorii individuali ai pacientului.
Intervenția se realizează sub anestezie locală — pacientul nu simte durere în timpul procedurii. Postoperator, disconfortul include sensibilitate moderată și edem local în primele 3-5 zile, gestionabile cu antiinflamatoare prescrise. Utilizarea laserului Er:YAG și a PRF contribuie la reducerea edemului postoperator și la o vindecare mai rapidă față de chirurgia exclusiv mecanică.
Se folosesc patru categorii: os autolog (de la pacientul însuși), os alogen (de la donatori umani, procesat și sterilizat în bănci de țesuturi acreditate), xenogrefe (os bovin sau porcin, demineralizat și sterilizat) și materiale sintetice (hidroxiapatită, fosfat tricalcic beta). Toate materialele utilizate în practica clinică sunt certificate pentru uz medical, au profil de siguranță documentat pe termen lung și sunt aprobate de autoritățile de reglementare europene.
Sinus lift-ul (elevarea membranei sinusale) este o tehnică de augmentare specifică maxilarului posterior superior, unde sinusul maxilar reduce înălțimea osoasă disponibilă pentru implanturi. Procedura ridică membrana sinusală și umple spațiul creat cu material de grefă osoasă. Este indicată când înălțimea osoasă reziduală sub sinus este insuficientă (de regulă sub 8-10 mm) pentru un implant standard.
De regulă da — profilaxia antibiotică perioperatorie (o doză administrată cu o oră înainte de intervenție) este protocolul standard în chirurgia implantologică și de grefare osoasă, conform ghidurilor clinice europene, pentru a reduce riscul de infecție. Antibioticoterpia postoperatorie pentru 5-7 zile este prescrisă individual, în funcție de complexitatea cazului. Decizia privind antibioticoterpia aparține întotdeauna medicului curant.
Grefare osoasă are o rată de succes ridicată în condiții clinice favorabile, dar poate eșua — cel mai frecvent din cauza fumatului, a igienei orale inadecvate, a expunerii premature a membranei sau a infecției. Dacă grefare nu produce volumul osos scontat, o nouă procedură este posibilă după vindecare completă. Uneori, defectele mari sunt abordate în mai multe etape deliberat planificate.
Da, în anumite cazuri. Protocolul simultan este posibil când există suficient os rezidual pentru stabilitatea primară a implantului (de regulă minimum 4-5 mm de os apical față de defectul de grefare) și când nu există infecție activă. Avantajul este reducerea numărului de intervenții și a duratei totale a tratamentului. Decizia se ia individual, pe baza evaluării CBCT.
Costul depinde de tehnica utilizată, de materialul de grefă, de volumul defectului și de necesitatea sau nu a inserării simultane a implantului. Prețul de referință pentru o adiție de os este disponibil pe pagina de tarife a clinicii. Evaluarea exactă și costul final sunt comunicate după consultație și analiză CBCT. Clinica acceptă plata în rate.
Da, semnificativ. Nicotina produce vasoconstricție și reduce perfuzia sanguină în zona grefată, afectând aportul de celule osteoprogenitoare și factori de vindecare. Studiile arată că fumătorii au rate de eșec ale grefelor osoase semnificativ mai mari față de nefumători. Recomandarea standard este abstinența de la fumat pentru minimum 2-4 săptămâni înainte și după intervenție, ideal pe toată perioada de vindecare.
PRF (Platelet-Rich Fibrin — fibrină bogată în plachete) este un concentrat autolog de factori de creștere și fibrine obținut din sângele propriu al pacientului prin centrifugare, chiar în cabinet, imediat înainte de procedură. Amestecat cu materialul de grefă sau aplicat ca membrană de acoperire, PRF accelerează vindecarea gingivală, stimulează vascularizarea grefei și îmbunătățește integrarea osoasă. Este 100% biocompatibil — nu există risc de reacție alergică.
Dr. Felicia Păduraru Medic dentist implantolog | Trainer Laser acreditat Master Implantologie Orală — Universitatea Guillermo Marconi, Roma Master Implantologie — Universitatea Loma Linda, Los Angeles, SUA Formator acreditat Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
Amid R et al. „Effect of low-level laser therapy on the osseointegration of dental implants: a systematic review.” Photomedicine and Laser Surgery, 2014; 32(9): 486-491. DOI: 10.1089/pho.2014.3716
Simonpieri A et al. „Simultaneous sinus-lift and implantation using microthreaded implants and leukocyte- and platelet-rich fibrin as sole grafting material: a six-year experience.” Clinical Oral Implants Research, 2011; 22(12): 1277-1286. DOI: 10.1111/j.1600-0501.2010.02098.x
Jensen SS, Terheyden H. „Bone augmentation procedures in localized defects in the alveolar ridge: clinical results with different bone grafts and bone-substitute materials.” International Journal of Oral and Maxillofacial Implants, 2009; 24 Suppl: 218-236. PMID: 19885448. — revizuire sistematică a ratelor de succes pentru diferite tehnici și materiale de augmentare osoasă.
Esposito M et al. „Interventions for replacing missing teeth: augmentation procedures of the maxillary sinus.” Cochrane Database of Systematic Reviews, 2010; (3): CD008397. DOI: 10.1002/14651858.CD008397 — meta-analiză Cochrane privind eficacitatea sinus lift în implantologie.
