Ce este trismus? Descoperă cauzele, simptomele și tratamentul acestei afecțiuni stomatologice

Trismusul, numit și gura încleștată este o afecțiune a cavității bucale manifestată prin încordarea excesivă a mușchilor maxilarului, fapt ce conduce la incapacitatea deschiderii complete a gurii. Afecțiunea apare atunci când au loc spasme în mușchii care înconjoară articulația maxilarului (temporo-mandibulară – ATM).

Maxilarele blocate din cauza trismusului afectează activitățile cotidiene, cum ar fi vorbitul, mâncatul și înghițitul, complică igiena orală și efectuarea tratamentelor stomatologice.

În acest articol, vom afla care sunt cauzele trismusului, cum se manifestă și ce tratamente există pentru această afecțiune.

Află totul despre trismus:

• Ce este trismusul?
• Ce simptome prezintă trismusul?
• Care sunt cauzele apariției trismusului?
• Evaluarea simptomelor și diagnosticarea trismusului
• Tratamentul pentru trismus
• Cum poate fi prevenit trismusul?
• Întrebări și răspunsuri frecvente legate de trismus

Ce este trismusul?

Trismusul este o afecțiune orală manifestată prin dificultatea de a deschide complet gura sau maxilarele cauzată de contracția puternică și involuntară a mușchilor masticatori, care limitează deschiderea gurii.

În general, gura se deschide între 40 și 60 mm, dar în cazul trismusului, deschiderea maxilarelor nu este mai mare de 35 mm, uneori chiar mai puțin. Boala poate fi temporară (trismus acut), având mai multe intensități, aceasta putând dura până la 2 săptămâni, dar există și forma permanentă (trismus cronic), care afectează profund viața cotidiană.

Ce simptome prezintă trismusul?

Simptomul principal al acestei afecțiuni este dificultatea de a deschide complet gura. Printre alte simptome se mai numără:

• Rigiditate musculară la nivelul maxilarului
• Durere la încercarea de deschidere largă a gurii
• Dificultăți de vorbire
• Durere de cap și de urechi
• Modificări ale expresiei faciale
• Dificultatea realizării igienei orale
• Dificultate în alimentare și scădere în greutate

Aceste simptome indică faptul că trismusul există, fiind nevoie de un consult urgent la stomatolog. Simptomele variază de la individ la individ, în general bărbații având o deschidere mai largă a gurii decât femeile.

Care sunt cauzele apariției trismusului?

Afecțiunea prezintă o etiologie complexă, putând avea mai multe tipuri de cauze:

1. Traumatisme la nivelul mandibulei sau oaselor feței

Fracturile mandibulare sau rănirea mușchilor implicați în masticație pot duce la deschiderea parțială a gurii. De asemenea, fracturile unor oase faciale, cum sunt osul zigomatic, pot provoca trismus.

2. Complicații după extracții dentare

Există cazuri de extracții de molari de minte (în special cei inferiori) care pot provoca un răspuns inflamator manifestat prin trismus, durere și umflarea articulației temporomandibulare. De obicei, inflamația este de scurtă durată și trismusul dispare.

3. Accidentări cu acul de anestezie

Trismusul poate fi cauzat de lezarea mușchilor masticatori în timpul unei anestezii. Atunci când mușchiul afectat se întinde, acesta declanșează durere, provocând contracție reflexă imediată și limitarea deschiderii mandibulare.

4. Infecții

Boli precum oreionul, tetanosul și amigdalita pot declanșa trismusul. Infecții la nivelul dinților, gâtului sau glandei parotide (salivară) sau abcesele dentare pot conduce de asemenea, la apariția acestei afecțiuni.

5. Afecțiuni ale articulației temporomandibulare

Tulburările temporomandibulare se referă la disfuncția și durerea articulației temporomandibulare (ATM) și a mușchilor masticației, care pot fi cauzate de deplasarea discului articular sau a anchilozei fibroase sau osoase.

6. Tumori în zona capului sau gâtului

Prezența unor tumori la nivelul maxilar (carcinom faringian, tumori ale glandelor parotide) poate provoca trismus.

Printre alte posibile cauze se mai numără și: bruxismul sever (scrâșnirea dinților), tetanos (boală cauzată de bacteria Clostridium tetani), sclerodermia sau reacții adverse la unele medicamente, precum fenotiazine, metoclopramidă, antidepresive triciclice.

Evaluarea simptomelor și diagnosticarea trismusului

Medicul stomatolog va evalua pacientul și va examina clinic maxilarele și gâtul. Acesta poate folosi „testul cu trei degete” pentru a măsura cât de larg se poate deschide gura. În plus, evaluează dacă există durere sau vreo asimetrie facială.

Examenul clinic poate fi completat de unul imagistic: radiografie panoramică a imaginii de ansamblu a maxilarelor. O tomografie computerizată poate ajuta la identificarea cauzelor traumatice, cum ar fi hematoame sau fracturi faciale și mandibulare, iar imagistica prin rezonanță magnetică poate identifica leziuni sau anomalii în structurile faringiene sau orale.

Medicul mai poate întreba pacientul când au apărut primele simptome, dacă a avut traumatisme la nivelul maxilarului sau intervenții stomatologice recente. Diagnosticul trebuie să fie precis, pentru a elimina alte posibile cauze și pentru a permite realizarea tratamentului corect.

Tratamentul pentru trismus

Tratamentul pentru trismus constă în tratarea cauzei diagnosticate, care a dus la spasmele musculaturii maxilarului și la blocarea deschiderii gurii. Afecțiunea este adesea tratată simptomatic.

Pentru faza acută

Se prescriu analgezice și antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirină, paracetamol sau ibuprofen), aplicarea de comprese calde timp de 15-20 de minute pe oră, tratament cu miorelaxante precum benzodiazepină sau diazepam. Se mai recomandă de asemenea, o dietă ușoară, bazată pe alimente moi, iar tratamentele stomatologice trebuie amânate până când trece afecțiunea.

Tot în cazul fazei acute, medicul mai poate recomanda exerciții de deschidere și închidere a gurii, mișcări laterale ale maxilarelor, masajul mușchilor masticatori sau chiar mestecarea unei gume fără zahăr pentru a stimula mișcarea laterală. Fizioterapia ameliorează edemul și fibroza, restabilește circulația sângelui, îmbunătățește amplitudinea mișcărilor și menține mușchiul activ. În unele cazuri, se poate cere ajutorul unui logoped, care poate recomanda exerciții speciale pentru eficientizarea vorbirii și înghițirii.

Pentru trismusul cronic

Pentru faza cronică a acestei afecțiuni se poate realiza în primul rând, fizioterapie intensivă, sub îndrumarea unui specialist. Tratamentul poate fi completat de utilizarea unor dispozitive de reabilitare mecanică a mișcării maxilarului sau de terapia cu microcurent. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de pentoxifilină.

În cazurile în care, după 2-3 luni, trismusul nu trece, se poate recurge și la chirurgie oro-maxilo-facială. În acest caz, se reduce înălțimea mandibulară pentru a obține o deschidere mai mare a gurii, intervenție numită coronoidectomie sau eliberare de țesut și reconstrucție cu lambou liber.

Cum poate fi prevenit trismusul?

Trismusul poate fi prevenit prin intermediul anumitor măsuri care pot reduce riscul apariției afecțiunii:

• Menținerea unei igiene orale riguroase pentru prevenirea infecțiilor dentare
• Tratarea promptă a abceselor, cariilor și infecțiilor gingivale
• Evitarea extracțiilor sau intervențiilor stomatologice traumatizante atunci când este posibil
• Evitarea deschiderii forțate sau prelungite a gurii
• Corectarea bruxismului (scrâșnitul dinților)
• Exerciții regulate de mobilitate mandibulară, mai ales după intervenții chirurgicale sau radioterapie
• Tratarea corectă a infecțiilor ORL, traumatismelor sau inflamațiilor de la nivelul maxilarelor
• Controlul stresului și anxietății, care pot duce la tensiune musculară excesivă în zona maxilarului

În plus, adoptarea unei posturi corecte a capului și gâtului, mai ales atunci când lucrezi, poate diminua tensiunea de la nivelul maxilarelor.

Întrebări și răspunsuri

1. Ce complicații are trismusul?

Trismusul poate avea numeroase complicații. Acestea includ: dificultăți de alimentație și masticație cu risc de malnutriție și deshidratare, tulburări de vorbire și deglutiție, igienă orală deficitară, ce favorizează apariția cariilor, gingivitelor și infecțiilor dentare, durere cronică și contracturi ale mușchilor masticatori, afectarea articulației temporomandibulare cu rigiditate sau blocaj articular.

În formele severe poate duce la aspirație alimentară, probleme respiratorii și scăderea semnificativă a calității vieții prin impact psihologic și social.

2. Când trebuie să merg la medic?

Atunci când constați că nu mai poți deschide complet gura (deschidere limitată) câteva zile, când simți durere în maxilare, când există umflături sau asimetrie faciale, când există dificultăți la înghițire sau vorbire. Evaluarea inițială se face de obicei de către medicul stomatolog sau chirurgul oro-maxilo-facial, iar în funcție de cauză, pot fi implicați și medicul ORL, reumatologul sau neurologul.

3. Cât durează până mă vindec de trismus?

Perioada de vindecare variază în funcție de cauze și de severitate. În formele ușoare, apărute după proceduri stomatologice sau inflamații locale, simptomele se pot ameliora în câteva zile până la 1 – 2 săptămâni. În cazul trismusului cauzat de infecții mai severe, traumatisme sau afectarea articulației temporo-mandibulare poate dura câteva săptămâni sau luni.

În cazurile cronice, mai ales după radioterapie sau în prezența fibrozei musculare, recuperarea poate fi îndelungată și uneori incompletă, necesitând tratament specializat și exerciții de reabilitare pe termen lung.

4. Ce pot face dacă am mandibula blocată, înainte de a cere ajutor medical?

Poți încerca câteva măsuri de prim ajutor: aplică comprese calde pe zona maxilarului pentru a relaxa musculatura, evită forțarea deschiderii gurii și mișcările bruște, consumă alimente moi sau lichide pentru a reduce solicitarea mandibulei, menține o poziție corectă a capului și gâtului, hidratează-te corespunzător și ia antiinflamatoare ușoare dacă nu există contraindicații.

Mergi însă de urgență la medic dacă apar febră, durere intensă, umflături, dificultăți la respirație sau înghițire, deoarece acestea pot indica o cauză gravă ce necesită tratament specializat.

Concluzie

Trismusul este o afecțiune, care lăsată netratată, poate conduce la numeroase probleme de sănătate. Blocarea maxilarelor poate fi cauzată în principal de traumatisme la nivelul mandibulei sau în urma apariției unor complicații după extracții dentare. Vestea bună este că în cele mai multe cazuri, trismusul poate fi tratat eficient, mai ales atunci când se cunoaște cauza și se intervine devreme.

Combinația de măsuri medicamentoase, fizioterapie, exerciții de mobilizare mandibulară, cu scopul de a reduce durerea, inflamația și rigiditatea musculară, coroborate cu respectarea recomandărilor medicale și a programului de recuperare, conduc la ameliorarea semnificativă sau la vindecarea acestei afecțiuni.